Lanul de secara

Am citit in doua zile o carte despre care credeam ca n-o sa-mi placa. Poate nu o sa ma creada nimeni, dar mie imi place sa citesc. Carti. Nu doar subtitrari si bloguri. Dar carti pe care le aleg eu. Nu care imi sunt impuse de cineva, desi prima carte pe care am citit-o a fost impusa. Impusa de mama. Si ii multumesc, m-a facut sa-mi placa sa citesc.
Cred ca asta e prima carte pe care sunt obligat sa o citesc si imi place. Acum imi pare rau ca s-a terminat. Nu exista partea a doua? E vorba de De veghe in lanul de secara (Scoaba o sa se oftice cand o sa-i spun ca am terminat-o inaintea lui). Si partea tare, dar si putin ciudata, e ca ala (tot timpul uit cum il cheama) seamana oarecum cu mine. Si asta mi-a placut! Chiar daca la inceput imi tot ziceam "nu seamana cu mine, nu seamana cu mine" :))

Imi vine sa-l sun pe autor (cine a citit cartea intelege ce vreau sa spun), dar cred ca-i mort (stiu, nivelul meu de ignoranta e foarte, foarte ridicat).

Daca profa de romana ma pune sa scriu ceva despre carte (desi dupa faza cu tema asta nu cred ca profa mai are curaj sa ma intrebe ceva) o trimit pe blog :))

Partea proasta legata de romana e ca azi dau test si nu stiu de ce dar cred ca o sa iau maxim sase...

Daca va pune profa de romana sa o cititi, cititi-o. Daca nu va pune dar sunteti curiosi o puteti citi pe scribd.