Zice una din faţa mea:
E şi un cal. Săracuţul de el!
La care eu zic mai mult pentru mine:
Dă-i dracu de oameni, ei pot să moară.
Tipa mă aude, se întoarce, şi puţin deranjată:
- Da, calul e mai important! (face o scurtă pauză) Tu nu mă poţi înţelege pe mine, cum nici eu nu te pot înţelege pe tine.
- Dacă aţi fi dumneavoastră (a se remarca că am rămas respectuos) în locul oamenilor de acolo tot v-ar mai fi milă de cal?
- Vai, cum să vorbeşti aşa?!
Aha, deci mă poţi înţelege! Şi până la urmă tot tu eşti mai importantă decât un animal.
2 comentarii:
Lol. Pariez că tipa era şi eco.
Niciodată nu am putut să sufăr animalele.
Eu sunt de partea calului. :))
Pe bune, daca eram in masina tot de cal imi pasa mai mult. Nu prea tin la mine insami.
Acum, nu intelege gresit. Nu mi se pare normal ca primul la care s-a gandt a fost calul. Poate erau niste oameni buni. Stiu ca eu sunt cum sunt asa ca Universul ar fi mai castigat daca as muri eu in locul unui cal. Doar eu, nu altcineva! In alti oameni poate exista o farama mica de suflet, talent, creier...
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.