De Crăciun

Pentru că TREBUIE să scriu ceva cu ocazia Crăciunului.

Crăciunul, la fel ca un zmeu (sau ce erau ăia) din poveşti, trimite înaintea lui decoraţiuni, colinde, colinde cântate de Inna, de Lady GaGa, de pisici, de câini, de pisici şi câini, reclame cu urşi, discuţii cu şi despre. Astea îşi fac apariţia de prin Noiembrie.
Eu şi el (Crăciun adică) avem ceva în comun: venim cam în acelaşi timp. Bine, eu am venit o singură dată că nu mă nasc în fiecare an. Eu vin chiar mai repede. Oare m-a trimis şi pe mine să-l anunţ?
Eu mă mulţumesc cu puţin şi tot ce vreau să găsesc sub brad e o căciuliţă. Şi sub ea să stea o crăciuniţă (e obligatoriu să zic ceva de crăciuniţe, altfel degeaba vorbesc de cadouri).
Pentru blog îmi doresc tot o crăciuniţă, că aia ar aduce vizitatori. Şi e normal să se repete crăciuniţa.

Anul ăsta merg la colindat cu clasa. Poate iese (am zis „iese” nu „iasă”! ura!) ceva de râs. De fapt, sigur iasă (na că m-am bucurat prea repede). Bineînţeles că nu ştiu colinde, dar nu colinda e scopul.

Dacă citeşti asta să ai nişte sărbători de iarna frumoase, drăguţe, roz, pufoase! (<-- explic, dar nu acum)