Vin fiert

Într-o seară de toamnă, nu prea friguroasă, da' nici prea caldă, ne-a apucat pofta de vin fiert. Vin era (că doar carnea şi legumele pe care tocmai le mâncasem nu au putut fi construite fără vin), aveam şi cu ce-l fierbe (ca doar carnea şi legumele pe care tocmai le mâncasem nu au fost făcute la calorifer). Şi noi oricum am fiert vin şi fără să avem unde fierbe (am ars şi un prelungitor, dar asta-i altă poveste).

Singura noastră problemă e că nu aveam cum să punem scortişoara în vin. Pentru că era scorţişoară mică, mică, mică, fină, de puteai s-o tragi pe nas.
Aici intervine nea Nicu (colegul meu de clasă - uneori şi de bancă, dar încercăm să evităm asta pentru că ar fi grav). El poartă un dialog important cu el însuşi:

- tai din ăsta!
- nu... nu vreau să-l stric...
- bag pula!
- să tai?
- tai!

Şi l-a tăiat. A tăiat o bucăţică dintr-un prosop de bucătărie cu model cu linii albastre care se intersectau formând pătrăţele. Dar problemele micului MacGyver nu se termină aici. Scorţişoara aia mică, mică, mică, fină, de puteai s-o tragi pe nas a fost pusă în bucăţica de prosop de bucătărie, dar capetele prosopului de bucătărie cu model cu linii albastre care se intersectau formând pătraţele trebuiau legate cu ceva că altfel toată scorţişoara evada şi se ducea dracu tot vinul. Evident că nu aveam cu ce lega capetele. După o cercetare rapidă a apartamentului am crezut că rămânem fără vin fiert, dar situaţia a fost salvată când Nicu a văzut un cablu nefolosit (prin el vin programele care intră in televizor, deci nimic important). Puţină muncă cu cuţitul, unde nu merge cuţitul merg dinţii... şi bucăţica de prosop de bucătărie cu model cu linii albastre care se intersectau formând pătrăţele este legată la ambele capete şi scorţişoara e ţinută bine, bine, cu dragoste şi căldură. Să fiarbă vinul! Şi a fiert. Şi l-am băut. Şi cineva a aruncat bucăţica de prosop de bucătărie cu capetele legate cu model cu linii albastre care se intersectau formând pătrăţele că v-aş fi arătat o poză.