Doare

Probabil vă gândiţi că am scris ceva trist şi dramatic care să-i facă pe ei să spună în sinea lor că-s nişte brute fără sentimente, că ei n-au trăit nimic la aşa o intensitate, iar jumătate din ei să se sinucidă pentru că viaţa lor n-a însemnat nimic; iar pe ele să plângă şi să se ude toate. Ei bine nu aveţi voi norocul ăsta.

Acţiunea se petrece cam cu doi ani în urmă, când eram mai mic şi mai puţin genial. Era vară; vacanţa dinaintea inceperii liceului. Şi mă durea o măsea. Tare.
Când eram şi mai mic de atât (adică cu mai mult de doi ani în urmă) am mai vizitat stomatologi tot pe problema asta. Da' cine-i nebun să scoata o măsea unui copil de 12 ani? Degeaba vrea copilul. Şi dacă nu se întâmplă când vrea nici n-o să mai vrea vreodată, ca ştie el ce-l paşte (şi nu vorbesc nici de iarbă, nici de sărbătoare).
Dar timpul trece, durerea revine, şi revine, şi revine, şi revine şi poate nu doare aşa tare, dar de la un timp te oboseşte psihic revenirea asta. Şi cum nu puteam trăi aşa am luat hotărârea supremă: o scot. Şi cu cât mă apropiam de momentul decisiv cu atât îmi doream mai mult să se întâmple ceva cataclism natural, asta chiar dacă eram curios să văd cum o să fie. Când am ajuns la cabinetul unde avea să se întâmple toată treaba nu m-a mai durut nimic. De când m-am trezit până când am ieşit din casă m-am lovit de 3 ori la degetul mic de la piciorul stâng şi loviturile alea m-au întovărăşit toată ziua. Acum a trecut - dacă imi scoate şi degetul?! Măsea, deget - dacă ceva te doare înseamnă că trebuie scos, nu?
Acum trebuie să stai şi să aştepţi. Şi aştepţi, şi aştepţi, şi aştepţi, şi aştepţi, şi aştepţi... Nu chiar aşa mult, dar aşa ai impresia pe moment. Intru. Un el şi o ea. Ea drăguţă, îmbrăcată în ceva roz (nu sunt sigur de cât de adevărată e afirmaţia asta). O mică înţepătură şi nu mai simţi nimic. Păi să începem!
La început n-am fost deranjat de nimic. Deodată mă loveşte durerea de zici că nu fusesem anesteziat. Se chinuie amândoi, măseaua mea se ţine pe poziţii şi între timp doare din ce în ce mai tare. Nu-i nimic: mai anesteziază-ma o dată. Durerea trece şi îşi face apariţia o senzaţie ciudată: simţi cum se întâmplă o schimbare în gura ta. 20 de minute simţi asta - mai bine să te doară decât senzaţia aia cu care n-ai idee ce să faci.
Una peste alta e o amintire frumoasă. Nu mai vreau să fac asta.


1. Am început să scriu articolul ăsta în urmă cu câteva luni şi l-am abandonat. M-am reapucat de el zilele astea. Din cauza asta s-ar putea sa existe diferenţe în ce priveşte timpurile si persoanele folosite.
2. Acest articol este, oarecum, un pamflet şi trebuie tratat ca atare.