Vacanţă de blogger

Cică asta ar fi o leapşă pe care am fost obligat să o onorez.



Cam care ar fi după mine vacanţa ideala pentru un bloagăr. Ia bagă un ochi aici ca să vezi ce vrea Şerban. Dar, după cum puteţi observa din ce mai e pe aici, eu nu sunt bloagăr! Să presupunem, prin absurd, că sunt. Păi dacă sunt înseamnă că sunt într-o vacanţă continuă. Altfel spus: viaţa mea e o vacanţă ideala de blogăr.



Să presupunem, prin absurd, că n-aş avea o vacanţă continuă. Permiteţi-mi să fac o pauză: avem o presupunere prin absurd în cadrul altei presupuneri prin absurd, un fel de Inception, doar că fără vise. Permiteţi-mi să închei pauza şi să revin la subiect.

Mi-aş începe vacanţa cu o băută zdravănă cu toţi pretenii mei cu blog. Imediat după recuperare, chiar şi înainte dacă se poate, îmi distrug tot ce înseamnă legătura cu online-ul: laptop, tabletă, telefon, şi alte drăcii masonice făcute să distrugă omul din punct de vedere spiritual. În moduri cât mai creative: de la pus în cuptorul cu microunde la atacat cu furci şi topoare. Dacă mă gândesc mai bine distrugerile astea se vor face doar după ce toată lumea e trează. Ca să fim siguri că sigur se întâmplă dupa ce toată lumea e trează o să ieşim beţi pe stradă şi o să aruncăm cu sticle într-o secţie de poliţie.

După ce scap de tehnologie mă retrag una-două luni într-un loc foarte fain de care n-a auzit nimeni. De fiecare dată alt loc! Că dacă tot presupunem că-s mare blogger presupune-m că am şi mare cont în bancă, nu?